Uneori cuvintele sunt prea sarace sa inchida in ele ca intr-un boboc de magnolie parfumul si misterul unor vremuri de cantec si de culoare fara pereche. Si totusi, mai gasim cateva silabe sa incropim un vis, o speranta, un suras intr-un petec de hartie incalzit la lumina stelei ce ne calauzeste inca.
Pentru Mihaela Runceanu, amintiri si magnolii, tribut versului care se incapataneaza sa umileasca timpul si sa alunge demonul uitarii.
(pentru a mari textul, click pe imagine)
