"Am simtit in Mihaela Runceanu flacara cantecului!"

" Pe vremea aceea, clasa de canto (adica in anul 1974, cand Mihaela a intrat la conservator si la clasa de canto a Scolii Populare de Arta din Bucuresti) functiona pe strada Cuza Voda. Eu conduceam formatia vocala intitulata "Trubadurii primaverii". In aceasta formatie aveam si un student de la conservator pe nume Ion Solomon. El mi-a adus-o pe Mihaela: "Doamna, am o colega cu glas deosebit...
Nu vreti sa o ascultati?". Am zis "da" si ... Mihaela a venit. Clasele de canto aveau, in afara pianului, si o mica scena. Cand a venit Mihaela sa de-a proba de "admitere", in clasa se mai afla si compozitorul George Grigoriu...Si doamna Bercaru pronunta cu voce calda, parca mangaind amintirile ...

"Mihaela s-a urcat pe estrada din fundul clasei si a inceput sa cante. A cantat o piesa, a mai cantat una, apoi inca una ... Am simtit in ea flacara cantecului. Vazusem si auzisem atatea intr-o viata de om al scenei, sa spun asa. In Mihaela, in fata aceea slabuta si sfioasa, de-o gingasie aparte, am intrezarit marele CANTEC de maine, sa ma exprim si eu metaforic. Si nu m-am inselat. Pe toata perioada celor trei ani de cursuri a fost extrem de sarguincioasa, de receptiva si aceasta de la un student de conservator, care pe deasupra stie sa cante bine la un instrument (vioara) si, care citea note la prima vedere, fara dificultate. Aceasta "ciudatenie", sa zic asa, se datora si faptului ca la conservator studiile se faceau doar pentru muzica clasica, muzica usoara nu era bagata in seama, fiind considerata gen minor. Scoala Populara de Arta avea in schimb trei catedre de canto ai caror profesori erau Florica Orascu, Gloria Bordea si ... Nina Bercaru.

In anul 1975, dupa numai cateva luni de studiu intens, participam, eu si Mihaela, pentru ca vreau sa va spun, ca eu am insotit-o in marea majoritate a concursurilor cat a fost eleva mea, la "Steaua litoralului" din Constanta. Erau tineri veniti din toata tara. printre ei si Mihaela Oancea, nume deja cunoscut pe atunci, atat in randul spectatorilor, cat si al specialistilor. Mihaela Oancea depasise ceea ce se numea o speranta, devenise o certitudine. Toti o vedeau pe ea castigatoarea concursului. Si ca sa va dati seama de ambitia si seriozitatea cu care aborda Mihaela Runceanu fiecare concurs, va marturisesc ca, in timp ce noi toti, inclusiv eu, mergeam la plaja si ne distram alaturi de concurenti, Mihaela statea in camera ei de la hotel facandu-si fel de fel de ceaiuri, avand grija sa nu raceasca la gat. La inmanarea premiilor Mihaela Runceanu castiga trofeul "Steaua litoralului" din 51 de interpreti, in timp ce Mihaela Oancea a trebuit sa se multumeasca cu premiul tineretii.

Da, Mihaela Runceanu a facut atunci o figura exceptionala ... in acelasi an, am participat la "Constelatii valcene", la Ramnicu Valcea, unde, de asemenea Mihaela a castigat premiul intai. De altfel, in anul urmator, in calitate de castigatoare a editiei precedente, a fost invitata sa sustina un microrecital. Imi aduc aminte ca atunci au venit si parintii Mihaelei. Ce sa va spun, Mihaela a cantat din nou extraordinar. O ascultam si parca nu-mi venea nici mie sa cred de saltul fantastic realizat. Munca, perseverenta, talent! Am zis, atunci, ca eu, daca as canta, as vrea sa cant ca EA! Ea canta cum as canta eu...!" spune cu sinceritate si admiratie doamna Bercaru.

" ... A venit apoi "Steaua fara nume", dupa cum stiti Mihaela a obtinut atunci zece pe linie si va rog sa nu credeti ca aceasta s-a intamplat pentru ca am fost si eu in juriu. De loc. Sa stiti, erau numai specialisti, unul si unul, in frunte cu Octav Enigarescu. Apoi, mai e ceva! Chiar eu am dat nota noua unei eleve de-a mea care, desi exceptionala in clasa, in concursul respectiv nu m-a multumit pe deplin, ceea ce nu era si cazul Mihaelei. Ea a luat zece pe linie pentru ca a meritat cu prisosinta ... Dar sa va spun una si mai hazlie. La un concurs intitulat "Bucuresti, Bucuresti" sau cam asa ceva, de altfel nu titlul conteaza, ci ceea ce s-a intamplat pe scena, Mihaela a interpretat doua piese absolut opuse ca stil si scriitura.

Piesa lui Laurentiu Profeta era deosebit de grea, pretentioasa, atat pentru solist, cat si pentru orchestra, avand in vedere "stilul" Profeta (compozitor si de muzica simfonica, nu?), iar cea de-a doua piesa era de George Grigoriu. La concursul respectiv Mihaela a cantat cele doua piese cu siguranta si dezinvoltura unui adevarat profesionist. N-am sa uit acest lucru niciodata. Dar partea cu haz tocmai acum vine. La spectacolul de gala, in timp ce canta piesa lui Laurentiu Profeta, deci piesa grea, orchestra incepe sa o ia "prin porumb" cum se zice. Gelu Solomonescu, ca el dirija, face eforturi disperate sa-i "adune" din nou., dar de unde ... Mihaela, incruntata canta, dar cu ochii la dirijor, iar acesta, disperat, ii face semn sa-i dea inainte, ca nu mai poate face nimic. Si Mihaela, cu toata harababura orchestrala, si-a vazut de treaba, iesind din aceasta insolita situatie ca o profesionista, pentru ca, de fapt, asta devenise, o mare profesionista a cantecului.

Dupa absolvire Mihaela nu inceta sa vina la scoala cu aceeasi regularitate si pasiune. Dar acum eu ma consultam cu ea. Imi dadea sugestii privind repertoriul elevilor mei, discutam cu ea si cu elevii aspecte privind dictia, respiratia, emisia, tinuta, etc. Simteam in ea pedagogul cu vocatie. De altfel, in anul iesirii mele la pensie, 1980, am avut de ales intre Angela Ciochina si Mihaela Runceanu, privitor la postul de profesor de canto, post ce ramanea vacant prin plecarea mea. Desi am avut-o eleva si pe Angela Ciochina, fata, de altfel exceptional dotata, cu un auz perfect, preferintele mele s-au indreptat spre Mihaela Runceanu si nu m-am inselat nici de data asta.

Si astazi, ca mai sunt invitata in diverse jurii pe la casele de cultura, elevii de la clasa Mihaela Runceanu se cunosc imediat dupa stilul deosebit de interpretare, dupa repertoriul ales, dupa tinuta interpretarii, etc. Nu-mi vine sa cred ca Mihaela Runceanu nu mai este!", spune cu tristete si durere doamna Bercaru.

"Chiar cu o zi inaintea nenorocirii m-a sunat, spunandu-mi: "Doamna, maine 1 noiembrie, la ora 16,00 am spectacol, productie de clasa. Sa stiti ca nu incep spectacolul fara dumneavoastra. Va astept la poarta scolii, in strada va astept!" Am incercat sa ma scuz, ca am sotul internat in spital, ceea ce era, de fapt, adevarat, ca voi veni altadata, dar n-a fost chip! Mi-a smuls promisiunea... Dar a venit noaptea de 1 noiembrie 1989 cand Mihaela si cantecul ei au fost ucise. M-a sunat fosta directoare a scolii, Doina Prisacaru si mi-a zis: "Ati auzit doamna Bercaru, nenorocirea?" . "Ce nenorocire? zic". "A fost asasinata Mihaela Runceanu". Am amutit, dupa cum nici astazi nu pot sa cred ca fetita aceea, care venise cu ani in urma sa dea proba pentru "Trubadurii primaverii" si, care acum ajunsese in varful piramidei solistilor de muzica usoara, nu mai este ...

Nu, nu ma pot obisnui cu acest gand si pace! Parca tot ii astept telefonul, parca tot astept sa-mi sune la usa. O astept pe ea, astept cantecul ei, flacara cantecului ei minunat si inconfundabil."
Da, doamna profesoara, si noi, ca si dumneavoastra, suntem convinsi ca Mihaela n-a plecat, ci "s-a ratacit doar printre pulberea de stele si nu a mai gasit drumul inapoi". Te asteptam, Mihaela Runceanu, pe tine si CANTECUL tau niciodata invins." (regretata profesoara a Scolii Populare de Arta din Bucuresti, Nina Bercaru)

Sursa: (interviu realizat de Prof Dr Nicolae Penes si inclus in cartea "Un cantec ucis", semnata Nicolae Penes)

Continuare articol >>

"Important a fost modul in care lucram cu Mihaela Runceanu"

"Domnule Ionel Tudor, ati fost co-repetitor la clasa "Mihaela Runceanu - Ionel Tudor", spuneti-mi, cum era Mihaela Runceanu?"

"In anul 1980 am terminat Cosnervatorul la sectia pian si am fost trimis la Focsani la o scoala de muzica, asa era pe atunci dar am venit în Bucuresti, am cunoscut-o pe Mihaela Runceanu si impreuna am format o clasa, o clasa care timp de 10 ani a dat tot ce e mai bun in muzica romaneasca."

"Impreuna ati format multe vedete, care sunt astazi pe scena muzicii usoare, care era cheia, cu care le descopereati?"

"Pai cheia, cum sa va spun eu, o aveam pe Mihaela, care era un profesor foarte dur, foarte exigent. Stia ce inseamna o vocaliza, un ambitus, iar eu de la pian cantam cu ei si simteam in acele 2-3 minute cat dura un cantec, daca omul acela ma convinge sau nu.

In felul acesta impreuna am descoperit foarte multe voci ale momentului: Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Adrian Enache, grupul Forte din care facea parte Nicola, Carmen Trandafir, Manuela Fedorca, etc. Important era modul in care eu lucram cu Mihaela si felul in care ne intelegeam: aveam auditii trimestriale in care chemam toti compozitorii foarte actuali, era ca o scoala de vedete, de formare de vedete. Veneau compozitorii, isi alegeau cele mai bune voci, cele mai bune personalitati, le dadeau piese si apoi noi cu relatiile pe care le aveam ii duceam pe copii la radio, televiziune…"

"Ce calitati avea Mihaela Runceanu?"
"Mihaela Runceanu era un om deosebit, ca orice om mare in domeniul asta muzical, te nasti cu un suflet foarte bun si generos, n-ai cum sa fii mare artist, fara sa ai sufletul larg, generos. Sigur ca trebuie sa fii si drastic, pentru ca nu poti sa urci pe o scena, decat pe acela care merita si pe acela care promite sa devina o vedeta. Pentru ca nu poti minti publicul si lucrul acesta Mihaela Runceanu il stia foarte bine."

"Poate fi Mihaela Runceanu astazi un model pentru tanara generatie?"
"Stiti de ce m-ati sunat? Pentru ca Mihaela Runceanu reprezinta un nume, reprezinta o personalitate mare a muzicii usoare romanesti despre care se va vorbi si peste 2o-30 ani. Este model si astazi dar pentru cei care doresc s-o recunoasca pentru ca ce se intampla azi in muzica romaneasca e foarte trecator. Azi sunt vedete si peste doua luni nu-i mai recunoaşte nimeni…"

"In final vreau sa-mi spuneti intr-un cuvant, Mihaela Runceanu egal?"
"Mihaela Runceanu = o mare personalitate a muzicii usoare romanesti, un mare suflet de artist, o femeie cu foarte multa inteligenta artistica si profesionalitate"

(compozitorul Ionel Tudor)

Continuare articol >>

"Mihaela Runceanu este o piesa rara, de colectie!"

Sursa: Multumiri Ioanei Matfeev pentru realizarea acestui interviu.

"Mi-a fost nu numai profesoara, a fost un om minunat care mi-a marcat viata artistica ce urma sa inceapa, alaturi de Ionel Tudor. Auzisem de celebra Scoala Populara de Arta din Bucuresti, mai ales de celebra clasa Mihaela Runceanu-Ionel Tudor care scotea vedete pe banda aproape. Si la un festival de Pasti cum era organizat atunci la Sala Sportului din Galati, eu cantam cu trupa mea de rock si ea venise intr-un recital extraordinar, m-a urmarit si mi-a spus: mai baietas, nu vrei tu sa apari la televizor, sa nu ma imparti banii cu nimeni, sa fii un rege?

Atunci cum era cu trupele, noi caram sculele, banii erau putini, la TV nici gand, cantam rock si am ascultat-o si bine am facut ca am venit la Bucuresti. Mihaela Runceanu mi-a fost profesoara, mi-a fost un prieten adevarat si mare incredere mi-a dat in talentul pe care-l aveam de la natura, de la Dumenzeu, de la parinti si am zis ca trebuie sa perseverez sa merg mai. Si uite asa, la indemnul ei si dupa pregatirile pe care le-am facut ajunsesem din cei 300 de candidati de la festivalul Mamaia in cei 10 finalisti. Dar pentru ca nu mi-am uitat metehnele de rocker am fost descalificat pentru ca m-am miscat prea mult si prea occidental pentru stilul optuz practicat de oamenii acelor vremuri care erau la putere.

Dupa ce m-am lansat, Dumnezeu asa a vrut, ca prima editie a festivalului Mihaela Runceanu sa fie prezentata de mine si am avut si un recital. Am avut ocazia sa-i cunosc pe parintii Mihaelei si nu pot sa spun ce clipe de emoţie am trait, voi purta o vesnica recunostiinta Mihaelei Runceanu. Profesionalismul si calitatea pieselor interpretate de Mihaela iti da linia pe care ar trebui s-o urmeze orice tanar in viata muzicala din Romania.

Mihaela Runceanu este egal cu profesionalismul, este o piramida egipteana, care trebuie vazuta din orice colt al lumii ai privi-o. Va ramane macar pentru cei care am fost crescuti de ea, generatia mea, un simbol in muzica romaneasca. Mihaela Runceanu este o piesa de colecţie, o piesa rara!"

(artistul Adrian Enache)

Continuare articol >>

"Voce ca a Mihaelei Runceanu nu cred ca va mai exista!"

"Ce inseamna Mihaela Runceanu pentru Ovidiu Komornyik astazi?"

"Mihaela Runceanu inseamna si azi ce a insemnat si atunci cand ea a existat: o artista desavarsita, o artista mare, o cantareata de valoare a Romaniei, care din pacate a avut un destin tragic, dar ea in memoria celor care au indragit muzica ei, a ramas vie si este cu noi, in continuare!"

"Poate fi Mihaela Runceanu pentru tanara generatie un model astazi?"


"De ce nu? Muzica ei e inca valabila si va ramane valabila peste ani. E o muzica de calitate si vocea ei, plina de caldura si candoare, nu cred ca va mai exista! Nu, nu s-a mai nascut o a doua Mihaela Runceanu! Era unica si va ramane UNICA!"

artistul si compozitorul Ovidiu Komornyik)

Continuare articol >>

38 de magnolii albe pentru Mihaela Runceanu

Uneori cuvintele sunt prea sarace sa inchida in ele ca intr-un boboc de magnolie parfumul si misterul unor vremuri de cantec si de culoare fara pereche. Si totusi, mai gasim cateva silabe sa incropim un vis, o speranta, un suras intr-un petec de hartie incalzit la lumina stelei ce ne calauzeste inca.

Pentru Mihaela Runceanu, amintiri si magnolii, tribut versului care se incapataneaza sa umileasca timpul si sa alunge demonul uitarii.

(pentru a mari textul, click pe imagine)

Continuare articol >>

De vorba cu ... Mihaela Runceanu

"De-ar fi sa vii", "Iarta", "Nu te ascunde" ... cateva dintre povestile de dragoste cu care Mihaela Runceanu a fascinat publicul, a uimit "concurenta" si si-a emotionat elevii de la Scoala Populara de Arta.

Interviurile Mihaelei Runceanu reflecta un spirit realist si un simt artistic profetic pentru evolutia muzicii si a sentimentului. Cu o minte sclipitoare si un "fler" deosebit in tainele naturii umane, Mihaela stia foarte bine cum sa-si cucereasca publicul pentru ca avea puterea de a privi dincolo de chipuri, in sufletul si in mintea celor in slujba carora si-a pus arta, sufletul si viata.

Fara urma de ezitare, ne da reteta succesului: inteligenta artistica, emotie si munca ... si bineinteles "Doar un pic de teorie despre ritm si armonie" !

Continuare articol >>

"Oamenii buni nu mor niciodata! Traiesc prin noi!"

"Pe acest pamant al Fagaduintei ne-am cunoscut noi doua - Mihaela si cu mine. Nu aveam pe atunci nici un fel de firma. Aveam doar puterea sa credem ca imposibilul nu exista si ca vom deveni cineva in aceasta muzica usoara romaneasca. Ne gandeam cum vom arata la 90 de ani si radeam. Radeam si la gandul ca cineva sau ceva ne-ar putea ucide visurile si sperantele.

Si asa am realizat noi doua, ea ca interpreta, eu ca textiera, cantece dintre care amintesc: "Sa fiu mereu in umbra ta" "Sa crezi in dragostea mea", "De-ar fi sa vii", "De cate ori iti spun la revedere", "Iarta", si altele. Aceasta simpla enumerare de titluri inseamna ani de viata, ani de lupta, de munca, ani de lacrimi si bucurii.

Multi tineri au voce, talent si dorinta de a face muzica usoara. Mihaela Runceanu le-a avut pe toate. Dar, dincolo de talentul ei de exceptie, Mihaela a avut o viata iesita din comun si inca ceva extrem de valoros - increderea in oameni! Din nefericire aceasta incredere i-a determinat tragicul sfarsit.

Mihaela nu traia cu nasul pe sus, pentru ea oamenii ramaneau oameni chiar daca greseau uneori. Ca profesoara, credea in tinerete si chiar sufletul ei pastra ceva din puritatea si frumusetea varstei de 20 de ani!

Si totusi, oamenii buni sunt oamenii care raman vesnic tineri, sunt oamenii care nu mor niciodata. Acesti oameni ne daruiesc CANTECUL, tineretea, dragostea, bucuria, speranta si credinta in Dumnezeu.

Si, de cate ori avem nevoie de cantec, de tinerete, de dragoste si de credinta, acesti oameni se reintorc pe pamant, vin "sa-si traiasca in noi viata inca netraita". Acesti oameni nu mor niciodata. NICIODATA!" ( textiera si artista Roxana Popescu)

Buzau, 4 mai 1990

Continuare articol >>

Mihaela Runceanu, dupa 10 ani

Continuare articol >>