Un concurs de imprejurari mai putin obisnuit m-a facut sa inteleg si sa vad lucruri si oameni care mi se pareau atat de firesti, incat nu credeam ca lipsa lor ar putea misca ceva in universul mic si efemer in care se scurge existenta cotidiana.
Am inteles ca fiecare ramura, fiecare nor sau raza de soare, fiecare pas sau vorba al unui om ce-si intersecteaza drumul cu al meu are o semnificatie, o esenta care cladeste ceva in sentimentele si gandurile mele, lasa in urma o risipire de viata si energie, un parfum sonor pe care as putea sa-l pierd daca nu traiesc fiecare secunda intens si adevarat.
Mihaela Runceanu e acea haina de sarbatoare de care are nevoie spiritul pentru a nu dezerta din fata zbuciumului si amaraciunii, a umilintei si a disperarii pe care le traim tot mai mult in ultima vreme.
Mihaela Runceanu, "De-ar fi sa vii"
(Muzica: Alexandru Wilmany / Text: Roxana Popescu, Melodii'86)
.
Daca Mihaela Runceanu, prin muzica ei ne-a transmis vibratii ce ne-au facut sa tresarim si sa ne oprim cu o clipa mai mult asupra unui gand sau al unui pas, atunci fiecare 1 noiembrie este o sarbatoare a vietii si a bucuriei, o sarbatoare a celor care isi inchina viata semenilor sai, cu toata convingerea ca daruirea si pasiunea lor vor aduce o sclipire de speranta si de putere celor din jur .
.
Nu cred ca e important sa iti alegi un drum comod si mediocru in viata, e important sa inveti de la cei care au avut curaj sa-si puna viata in slujba celorlalti si sa-ti alegi drumul cu provocari ce-ti lasa rani in suflet dar in care fiecare victorie inseamna sa faci ceva pentru cei din jur.
Mihaela Runceanu - un mentor pentru curajul de a-ti recunoaste sentimentele si identitatea, 1 noiembrie - o sarbatoare a celor ce inteleg ca mai important decat orice sunt semenii, puterea de a naste un zambet si de a sterge o lacrima, curajul de a fi tu insuti mereu.
