Pe 29 octombrie la Sala Radio
Mihaela Runceanu participa la spectacolul de mare succes "Start Melodii '89" si
ridica sala in picioare, iar aceasta o biseaza de doua ori. De emotie Mihaela va ingenunchea la aplauzele publicului.
Dupa spectacol, cu bratele pline de flori va "glumi" (parca presimtindu-si sfarsitul) catre cineva: "Cate flori mi-ati adus, m-ati ingropat in ele, asa devreme?!" Din pacate aceasta va fi ultima aparitie a sa.
"Cum v-ati cunoscut cu Mihaela Runceanu?"
"Ea cu multa toleranta, eu cu mult tupeu, pentru ca la 19 esti cel mai destept si le stii pe toate. Cu multa blandete si rabdare mi-a daramat toate stiintele mele inventate si a luat-o cu mine de la zero, asa cum a luat-o cu fiecare dintre noi. Asta a fost intalnirea cu
Mihaela Runceanu. Despartirea a fost mult mai dramatica si mi-au trebuit ani sa realizez ca nu mai e, pentru ca instinctiv simti nevoia sa discuti cu pedagogul sau sa te consulti sau sa-i spui ce ai pe suflet. Despartirea s-a produs greu si in timp. Mi-e foarte greu sa vorbesc si acum despre acest lucru si cred ca e a doua oara cand discut despre acest subiect. E foarte apasator pentru mine. E
un pedagog, de la care am avut foarte multe de invatat, o parte din metoda ei o duc mai departe si o comemorez si o serbez la fiecare zi de nastere si o cinstesc asa cum stiu cel mai bine, ducand mai departe ceea ce ne-a invatat."
"Daca n-ar fi fost acea zi fatidica si Mihaela ar fi fost alaturi de noi si astazi, ar fi fost altfel lumea muzicala din Romania?"
"Nu, desi mi-ar fi placut sa spun "da", dar nu... Ar fi fost un
pedagog minunat asa cum a fost, cat a fost. Probabil ca era omor la clasa la ea, asa cum a fost si cat a fost. Dar i-ar fi fost la fel de greu, ca si colegelor ei in viata, sa razbeasca printre atatea... - cum as putea eu sa ma exprim cat mai delicat?! - i-ar fi fost foarte greu sa razbeasca si ar fi avut probabil aceleasi drame interioare, prin care trec si
colegii ei, de generatie cu ea sau de generatie mai tanara. Toti cei care vor sa faca ceva, cu adevarat, nu sa se prefaca, tuturor astora le e foarte greu."
"S-a vorbit foarte mult despre calitatile Mihaelei Runceanu si, mai ales, despre generozitatea ei. Am inteles ca avea usa deschisa pentru oricine, nu ar fi putut schimba cumva aceasta atitudine?"
"Nu putea, nu! E imposibil, ii ceri unui om sa fie altfel decat este. Incerc sa adun din tot ce am de spus, ce trebuie spus, pentru ca sunt multe si ma chinui de fiecare data, e o cenzura fantastica, ce anume sa nu spun, din ceea ce stiu. Nu pentru ca ar darama
mitul Mihaela Runceanu, ci pentru ca ar demasca niste IMPOSTORI din jurul ei."
"Dar poate ar fi mai bine?!"
"Poate nu, pentru ca ea daca ar fi vrut asta, ar fi spus-o in timpul vietii. Eu ii respect dorinta, ii respect
amintirea. Prefer sa-i aprind o lumanare si sa dau mai departe, decat sa ma fardez frumos si s-o aplaud odata pe an. Prefer s-o aplaud in fiecare zi."
"Revenind la calitatile Mihaelei Runceanu."
"
Mihaela era o combinatie extraordinara intre o sensibilitate aproape maladiva (o dureaua atatea lucruri, si cele care aveau o legatura cu ea, si cele care nu aveau o legatura cu ea) si o dorinta de a fi puternica, de a fi tare, de a nu arata nimic, din ceea ce este slab, vulnerabil,sensibil. Era o vesnica lupta.
Am inteles mult prea tarziu multe din lucrurile, pe care ni le spunea, multe din lucrurile, care si-ar fi dorit sa le facem altfel, decat le facea ea. In timp am inteles, ca, de fapt, erau dramele ei. Ne invata cum sa facem astfel ca sa nu calcam pe pasii, pe care a calcat ea. Si nu din punct de vedere profesional, din punct de vedere uman, al
increderii.
Stiti, pe vremea aceea, barfele nu se scriau in ziare si nu erau nici la TV. Barfele, pe vremea aceea se spuneau inainte de a intra pe scena, in culise. Cand trebuia sa fii linistit si calm si pregatit publicului, iat tu intrai "zdrente", pentru ca cineva inainte avea grija sa te jigneasca. Barfele, pe vremea aceea nu se spuneau pe posturi la ore de maxima audienta, se spuneau la
SECURITATE. I-a fost foarte greu, FOARTE greu!
Si am constatat atunci, si am constatat si dupa, ca a avut foarte multe cunostiinte si foarte putini prieteni. Eu sunt foarte afectata de subiect, pentru ca ma acuz (poate ar trebui sa se acuze fiecare),ca n-am fost capabila sa o inteleg la 19 ani. As fi vrut sa am mintea un pic mai crescuta si sa o inteleg asa cum ar fi trebuit sa o inteleg. A fost o prietenie cu o directie unica, nu a fost cu dubla directie, pentru ca nu stiam, nu intelegeam. Mihaela era un om singur. Indiferent cati oameni ii treceau pragul, si indiferent cat de sociabila era, si cat de naiva, crezand, ca toti oamenii sunt buni, era totusi un om singur. Ganditi-va cate
sute de elevi i-au trecut prin mana, toti vroiau ceva de la ea, firesc, de altfel. N-a avut niciodata un bobarnac pentru nimeni si chiar daca erau 40
elevi la coada, care vroiau ceva, nu neaparat ceva fizic, dar macar o vorba, macar o privire. Ei, de toti aia 40 se ocupa. Publicul era al ei si numai al ei, dar momentul in care iesea de pe scena nu era numai al ei. Avea usa deschisa, si s-a spus ca, daca nu era atat de generoasa, poate ca ar fi fost altul finalul si altundeva. Da, e-adevarat, dar nu mai era
Mihaela."
"Este mit sau realitate, aceasta replica ironica a ei: Cate flori mi-ati adus, m-ati ingropat in ele, asa de devreme?!"
"Avea un simt al umorului, obisnuia sa se "biciuiasca" si, probabil, multi dintre cei care am iubit-o, am copiat, cum sunt adolescentii cand ne place ceva, copiem. Probabil ca a lasat
franturi din ea in multi dintre noi si noi daca am fi destepti, am si folosi lucrurile acestea in favoarea noastra."
"Aveti o scoala de canto, nu duce-ti mai departe ceea ce ati invatat de la Mihaela Runceanu, poate schimbam ceva?"
"Stimate domn, am atatea defecte, ca nu stiu sa le numar, dar ipocrizia nu e pritre ele. O parte din ceea ce am invatat de la Mihaela duc mai departe. Din pricipiu si pentru ca, aplicand, am vazut ca se potriveste si este benefic. O alta parte am luat de la scoala ruseasca, o alta parte de la scoala americana. Insa partea din Mihaela, care a ajuns la mine, pentru ca ea ne-a dat mult si fiecare a luat ce a crezut ca i se potriveste sau ce-a retinut sau ce n-au batjocurit anii trecand peste fiecare dintre noi, dar
partea aceea din Mihaela, va merge mai departe si mi-as dori, ca odata cu trecerea mea in alte taramuri, cei care vor face meseria asta mai departe, sa preia si s-o duca pe Mihaela si in alte gaturi de copii talentati."
"Ce-ati furat dvs. personal de la Mihaela Runceanu?"
"Niste lucruri pe care iar nu le-am inteles atunci, le-am inteles mai tarziu. Nu neaparat pasi pe care sa mergi, principii de viata, pentru ca astea se invata cu timpul si, de indata ce umbli tu pe ulitele alea, dar n-am inteles decat foarte tarziu, de ce Mihaela, noua, elevilor ei ne interzicea sa spunem ca suntm elevii ei, cand mergeam in concursuri. Concursuri erau putine pe vremea aceea si nu ne lasa sa spunem si n-am inteles de ce. Am inteles mai tarziu cand am ajuns pedagog. Sa nu plateasca
elevii ei prin prisma dusmaniilor, prin prisma indivizilor, care nu o iubeau. Sa nu platim noi pentru ca ea avea 3 mancatori, in stanga si in dreapta. Abia dupa 20 de ani am stiut ce inseamna asta si am inteles-o.
